Ieri m-am intors de la Neversea incarcata de bucurie dar lesinata de oboseala. Atat de lesinata de am fost nevoita sa imi iau zi libera, iar eu imi iau zi libera doar cand sunt bolnava sau ma impiedica in vreun fel programul. Acum ma impiedica corpul, care refuza sa se mai miste si creierul care parea intr-un soi de stand-bye. Mi-am dat seama ca e cazul sa dorm dupa ce mi-a luat jumatate de ora sa desfac un bagaj pentru 3 zile si inca jumatate de ora sa ma ridic de pe canapea dupa am terminat de desfacut.
Neversea nu e inca in topul festivalelor din Romania si cu siguranta l-as pune dupa Untold. Desi au aceeasi echipa de organizare si se vede stilul asemanator de amenajare a spatiului, Neversea nu a beneficiat de un line-up la fel de spectaculos ca fratele mai mare si a bifat cateva hibe pe ici pe colo. Dar chiar si asa, Neversea va avea intotdeauna ceva greu de egalat: marea. Atmosfera de festival pe malul marii este ceva greu de uitat si doar faptul ca ai marea intr-o parte si muzica in alta te va face sa revii la Neversea.
Cat despre muzica, mi-a placut enorm Tiesto cu un set fix pe gustul meu, Lost Frequencies m-a uns pe suflet ca de obicei si m-a surprins frumos Fatboy Slim. Rita Ora a electrizat atmosfera, iar Dua Lipa m-a dezamagit putin ca prestatie pe scena. I-a lipsit stralucirea, desi are niste super piese. Un show exceptional a avut Jason Derulo si desi nu sunt vreun fan al muzicii lui, am dansat in continuu. Superb! Se vede experienta pe scena si stilul americanilor de a face show. Benny Benassi s-a descurcat admirabil si singurul regret e ca nu am rezistat sa il vad si pe Ferry Corsten, care a prins rasaritul. L-a vazut in schimb sotul meu si a doua zi i-a cumparat albumul, atat de mult i-a placut. 🙂
Va las cu video-ul de la festival, pe care l-am facut chiar azi, langa fiica mea care sta acasa cu febra… asta ca plata pentru ca mami s-a distrat in weekend fara ea. 🙂
Pup u!
