Desi in farfurie am o recolta tare bogata 🙂 , “Recolta” lui Jim Crace nu are nimic dulce in ea.
Recolta este o carte foarte premiata pe care am citit-o cu răbdare, deși m-a enervat. Și nici măcar nu am știut de ce, până nu am ajuns la final. A fost din cauza naratorului, personajul principal, care trece prin iad într-un mod atât de masculin încât e enervant: este o perspectivă masculină aproape în totalitate, femeile din cartea asta sunt mai degrabă ființe întunecate care sunt tratate ca niște vrăjitoare, iar eu am fost intrigată de această lipsă aproape totală de recunoaștere a femeilor.
[EN] Although I have a rich harvest in my plate 🙂 , Jim Crace’s book “Harvest” has nothing sweet in it.
Harvest is a book that I have read with patience, although it annoyed me. And I didn’t even know why, until the end. It was because of the male narrator, the main character, who goes through hell in such a masculine way that is really annoying: it is a male perspective almost entirely, women are rather dark creatures in this book, they are treated like witches and I was intrigued by this lack of acknowledging women almost at all.
Să nu mă înțelegeți greșit, cartea e faină și interesantă și acest punct de vedere masculin omniprezent face cartea și mai antrenantă, mai fascinantă. Ceea ce autorul face este, într-un fel, natural – de vreme ce e el însuși bărbat, dar este vorba deopotrivă de un exercițiu stilistic de invidiat. Jim Crace a reușit să pună multe femei ca personaje în Recolta, dar nu le dă deloc o voce și le oferă puțină personalitate. Femeile sunt și nu sunt acolo.
Poate acesta este motivul pentru care toate tragediile din carte sunt mai degrabă descrise obiectiv decât simțite la propriu. Sunt povestite într-o manieră distantă, nu par să afecteze prea mult viața interioară a lui Thirsk – Walter (Walt) Thirsk este personajul pe care-l disec acum. Viața lui socială se schimbă complet, înfruntă evenimente nefericite care pun la încercare întregul sat, dar el le acceptă așa cum sunt și merge înainte, lăsând totul în urmă ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Thirsk se comportă natural, asta e cert, chiar dacă ne referim la fericire sau oroare sau la ce am fi tentați să clasificăm drept „normal” sau nu.
Cum spuneam, Recolta este despre nașterea și căderea unei mici comunități – mai mult despre cădere, de fapt. Și n-am avut nici o idee despre locul unde se întâmplă acțiunea, dar pare să fie un sat distopic, cu puține rămășițe dintr-un viitor mai fericit. Bine, trecut. Ați înțeles voi.
[EN] Don’t get this wrong, the book is cool and interesting and this omnipresent male point of view is what makes it even more entertaining and fascinating. What the author does is, in a way, natural – since he is a man, but it is also a stylistic practice that is to be envied. Jim Crace managed to place a lot of female characters in Harvest, but he gives them no voice and little personality. Women are and aren’t really there.
Maybe this is why all tragedies in the book are rather objectively described than actually felt. They are told in a distant manner, they do not seem to alter too much Thirskˈs inner life – Walter (Walt) Thirsk is this main character I am dissecting now. His social life changes completely, he faces unfortunate events that challenge the entire village, but he accepts them as such and moves on, leaving it all behind like nothing ever happened. Thirsk acts natural, that is for sure, even if we are to talk about happiness or horror, about what we’d be tempted to classify as ”normal” or not.
As said, Harvest is about the rise and fall of a small community – more about its falling, in fact. And I had no idea where the action takes place, but it seems to be a dystopian village, with few remains of a happier future. Well, past. You get it.
La un moment dat, vârful acțiunii este compus dintr-o imagine grotescă: totul se destramă, întreaga comunitate face sex, fiecare în căminul său mizerabil, iar fundalul este plin de sânge și dramă, cu oameni nevinovați care ajung să fie pedepsiți și mâncați de porci, focuri care amenință satul, drogat cu ciuperci, fărădelegi și crime. Este ca istoria universală a speciei umane pusă pe repede-înainte: primii oameni își fac apariția, ajung să cunoască păcatul, se rănesc reciproc, suferă și mor, apoi dispar și totul ia foc, nelăsând vreo urmă a existenței umane.
În final, am fost surprinsă să descopăr că naratorul spune ceea ce observasem deja:
Ce rămâne în urmă este o Grădină a Edenului fără vreun Adam sau o Eva.
Aș recomanda această carte mai ales femeilor, dar nu numai – sunt curioasă dacă și pe voi vă va enerva la fel de mult ca pe mine sau dacă veți găsi în voi ceva înțelegere și apreciere pentru Thirsk. Cartea o gasiti la editura All. Daca ati citit-o, sunt tare curioasa cum vi s-a parut asa ca nu va retineti de la comentarii. 🙂
[EN] At some point, the peak is made out of grotesque images: it all falls apart, the whole community has sex, each in their dirty home, and the background is filled with blood and drama, with not guilty people who get to be punished and eaten by pigs, fires that threaten the village, getting high on mushrooms, crimes and murders. It is like the history of mankind on fast forward: first people show up, they get to know sin, they harm each other, they suffer and die, then they all vanish and everything is on fire until no trace of human existence.
In the end, I was surprised to find that the narrator says what I had already noticed: what he leaves behind is a Garden of Eden without any Adam or Eve. I would strongly recommend this book especially to women, but not only – I am really curious whether it will annoy you as much as it annoyed me or if you will find inside you some understanding and appreciation for Thirsk. If you read it, I’m super curious about your opinion on it, so feel free to comment bluntly. 🙂
photo: pexels.com
ANCA Zaharia
Hi! If you liked my article…
You can subscribe to my newsletter and you’ll receive the latest fashion ideas, style tips, book recommendations, home & deco inspiration and interesting stories right in your inbox!
Sincer nu am auzit de cartea asta…si ce e drept nici nu e prea genul meu 😀
E o carte… aparte, e adevărat 🙂
Nici eu nu am auzit despre aceasta carte, insa daca mi se va ivi ocazia, o voi citi cu mare drag . Te pup
Lectură plăcută! Să ne spui cum ți s-a părut!