Am o dilemă ce mă bântuie în fiecare zi, o întrebare pe care o tot pun și al cărei răspuns întârzie să apară: noi ce mâncăm azi? Nu mă stresează gătitul cât mă stresează dilema asta. De când a început Erica școala, s-au mai adăugat două: ce Dumnezeu să îi dau de mâncare, bun și diversificat, care să nu miroasă în clasă, să nu se murdărească, care să îi placă și ei, care să fie sănătos și gustos?! Și ce să îi dau dimineața acasă când nu îi este prea foame, ar vrea ceva, dar să nu pară de mâncare. Să fie dulce și nu prea, ceva rapid așa. De vreo două zile am adăugat pe listă un răspuns: Ohvăz!
Mănânci, calule, ovăz?
Nici într-un milion de ani nu mă gândeam eu că o să îmi văd copilul și soțul lingând o lingură cu ovăz. Ovăzul nu se regăsea pe lista mea de cumpărături nici în visele de noapte când în loc să dea “shut down” creierul meu se încăpățânează să facă planuri, să scrie liste și vocea interioară nu vrea și pace să tacă. Ovăzul pur și simplu a fost uitat, căci în familia asta nu se mânca vreodată cereale cu lapte. Știu, știu, nu săriți, poți face biscuiți.
Cu chia însă am fost mai prietenoasă și chiar i-am dat o șansă. Mi-a vorbit așa de frumos despre ea TATAL unui coleg de-al Ericai de la grădiniță, mi-a povestit cum face el icre de chia și cum se ling pe degete copiii lui. Am luat și eu chia și am făcut rețeta întocmai. Nu știu ce le punea el, că de icrele mele vegetale nu s-a atins nimeni. A dispărut și chia…din dulap, de pe listă și spre bucuria celor din casă, din farfurie. Spre frustrarea mea, pur si simplu, eu cu astea sanatoase, nu ma inteleg orice-aș face.
Vinerea trecută am primit însă un pachet de la Ohvăz. Nu o să vă mint: bloggerii primesc deseori produse noi, de multe ori înainte de lansare, tocmai ca să le băgam în testare. Am deschis pachetul cu entuziasm, ca să observ cu stupoare borcane mari de preparate cu chia și ovăz. OMG. Am ridicat o sprânceană, le-am analizat pe toate și dacă nu ar fi scris pe ele mare, Chia și Ohvăz, vă jur că ai fi zis că-s un soi de prăjituri. Am așteptat comitetul de testare, ne-am aventurat cu mic cu mare și am dat iama în borcane. Ohhhh! Chia lor nu seamănă deloc cu chia mea. Pesemne că gătitul meu a fost problema și nu săraca chia. Ce părere proastă aveam eu despre ea, ca să mă surprindă acum cu o textură fină și un gust plin de savoare, de parcă aș mai băga un borcan în testare. Aș îndrăzni chiar să zic, că m-a cucerit un pic.
Acum să v-o spun pe aia dreaptă: ei le-au preparat cu lapte de migdale și au adăugat în borcane banane și stafide, merișoare, zmeură și cocos, coacăze, caise, migdale sau alune de pădure. Nu pe toate odată, dar în combinații echilibrate care să îți ofere un mic dejun sau un prânz sănătos și tare gustos. Erica nici nu și-a dat seama că de fapt ea nu mănâncă un desert, ci o mâncare completă, complexă și super sănătoasă.
Fără zahăr. Puține Calorii. 100% Natural.
Undeva între “fără zahăr” și “putine calorii” eu am zis: bine măi, m-ați dat pe spate. Am luat la citit, de la cap și până la coadă, site-ul lor, pe care îl puteți “rasfoi” și voi aici. E clar, acest start-up #madeinro merită toată lauda. Au venit cu o propunere care bifează la capitolul sănătate, gust, sustenabilitate, care îți oferă o masă sățioasă într-un borcan de 300 de grame, pe care nici unul dintre noi nu a reușit să îl finalizeze de unul singur. Practic, cu un borcan pe zi, eu mănânc și micul dejun și prânzul.
Iar cu un simplu “Google search” o să descoperi că ar fi trebuit să mănânci ovăz toată viața ta, la cât de multe beneficii are asupra organismului, un soi de super aliment de care habar n-aveai că te ajută să slăbești, că îți reglează colesterolul, că repară problemele digestive, contribuie la tratarea sindromului de colon iritabil, că îți dă energie, că are proprietăți anticancerigene, șamd. OMG din nou!
Deci de vineri, ne-am dat pe Ohvăz! Mi-au făcut mie treaba de mamă ușoară, căci au pus ei în borcane tot ce trebuia, ca să nu îmi bat eu capul de unde, cât și cum să prepar rețetele. Și chiar ieri de dimineața, m-a surprins soțul meu cum contemplam eu pe fereastră, cu un borcan în mână, în cele câteva minute pe care le am de liniște înainte de haosul de peste zi. Căci vă zic, de când a început copila asta școala, alerg de dimineață și până seara, iar dacă fac cumva greșeala să mă întind pe vreo canapea, a zburat într-o secundă și șansa să mă mai dau jos de pe ea. De aceea nu ma intind. :)) Dar despre cum am reușit eu să îmi complic și mai mult programul deja complicat, într-un articol viitor, care e pe jumătate scris.
Articol susținut de Ohvăz (P) – Testat și aprobat de Erica 🙂
FOTO: Sebastian Bacioiu Photography
Daca iti place timpul petrecut pe blogul meu…
Sa stii ca eu ma bucur ca un copil la ciocolata cand primesc un semn de apreciere de la tine: like, share sau comentariu. 🙂 Asa stiu si eu ca ti-a placut, iar tu intr-o secunda ,m-ai facut pe mine un pic mai fericita. Iti multumesc!
Facebook: Urban Diva – by Gia
Instagram: urbandiva_styleblog
