Cunosc multi care si-au transformat viata intr-un timp foarte scurt, multi care au lasat in urma cariera, casa, tara, familie si au pornit pe un alt drum. Unii asa au ales, altii asa au simtit, unii pur si simplu nici nu au trebuit sa aleaga, a ales viata pentru ei.
Am fost deseori intrebata de ce am renuntat la cariera de designer, cum de am ajuns aici si daca imi lipseste viata mea de atunci. A fi designer pare din afara un soi de dream job, si dintr-un punct de vedere e, dar nu vine la pachet cu o stare zen si o joaca de-a croitul. Orice designer iti va spune ca meseria asta e frumoasa, dar e si foarte grea, ca fara pasiune nu rezisti si ca pe langa munca efectiva in creatie, antreprenoriatul ca designer de moda este o treaba complicata.
Creativitatea incepe de la schita, dar se sfarseste la contabilitate si la final de luna, cand facturile trebuie platite si vanzarile trebuie sa le depaseasca.
Ca sa poti trai din design trebuie sa vinzi, iar ca sa vinzi, nu este suficient sa creezi.
Mi-a placut mult sa fac design, dar m-a solicitat la maxim. Programul nu a fost niciodata de luni – vineri, de la 9-18 iar munca nu s-a rezumat niciodata la desen. Am crescut in atelierul parintilor mei si am creat din pasiune si pentru ca aveam talent. M-a preocupat intodeauna moda si ma bucuram ca un copil atunci cand creatiile mele erau cumparate si purtate de mirese in cea mai fericita zi din viata lor. Era cea mai de pret apreciere pe care o puteam primi si imi aducea mai multa satisfactie decat banii pe care ii castigam. Am facut asta aproape 10 ani, dar ultimul mi-a pus capac.
Inceputul sfarsitului
Stilul de munca, programul, grijile, efortul de a mentine firma pe linia de plutire dupa criza din 2008, toate astea s-au adunat si sanatatea mea a inceput sa scartaie. Pe langa asta, imi doream foarte mult sa fac un copil, insa sarcina intarzia sa apara. Mergeam aproape lunar la doctori si raspunsul era de fiecare data acelasi: “Stresul si oboseala au dus la astea. Trebuie sa schimbi ceva altfel nu vei avea rezultatele pe care le doresti.”
Imi aduc aminte si acum cand i-am spus unui doctor “Nu am ce sa fac. Cum sa reduc stresul si oboseala? Asta e job-ul meu. Ar insemna sa renunt la job ca sa schimb ceva. Nu e ca si cum imi doresc sa ma stresez.” Asta se intampla in vara lui 2011. Nu stiam pe atunci ce turnura va avea viata mea.
In decembrie 2011 am facut 2 lucruri importante: eu si sotul meu ne-am cumparat un apartament (lucru pe care il tot amanam si care a fost cadoul nostru de Craciun) si mi-am luat vacanta 3 saptamani, timp in care m-am gandit serios ce fac cu viata mea. Am incercat sa ma detasez de sentimente si sa gandesc ca un adevarat manager ce pierd si ce castig continuand in compania fondata de parintii mei cu 20 de ani in urma. Nu m-am uitat doar la bilantul contabil, m-am uitat in mod special la bilantul vietii mele, la cate sunt dispusa sa renunt pentru a continua sa fac design. Obosisem fizic si psihic, iar poate cel mai rau a fost ca imi pierdusem placerea de a face design.
Nu poti face design cu adevarat daca iti pierzi pasiunea!
Am luat decizia sa inchid atelierul, dar nu si firma. Aveam contracte cu cateva magazine unde imi livram colectiile si le-am mentinut pentru ca inca mai aveam stocuri. Mi-am petrecut urmatoarele 3 luni detasata de companie, uitand de teste de sarcina sau de ovulatie si concentrandu-ma pe renovarea apartamentului. Prima noapte petrecuta in apartament a fost noaptea de Paste din 2012. Am cumparat inainte de Craciun si ne-am mutat de Paste. Stiu, mai minunat nici ca se putea. 🙂
Nu stiam exact ce o sa fac mai departe, dar din senin am primit o oferta de munca. Inainte de a o accepta, m-am gandit sa fac si un test de sarcina, pentru ca imi intarziase putin. La o saptamana dupa mutarea in apartament si la 4 luni de cand am decis sa imi schimb viata, am aflat ca sunt gravida! Nici nu va puteti imagina bucuria pe care am simtit-o. Stiam ca luasem cea mai buna decizie! Inca o saptamana mai tarziu ma internam de urgenta in spital cu disgravidie emetizanta, adica “sarcina toxica”. In circa 0,5-2% din cazuri, disgravidia emetizanta agravata necesita spitalizare. Eu m-am incadrat in procentul “norocoaselor”. 🙂 Mi-am petrecut primul trimestru de sarcina cu perfuzii in fiecare zi, ca sa ma reechilibrez hidroelectrolitic si sa duc sarcina la capat. V-am povestit mai pe larg aici asa ca nu ma lungesc acum. Pentru ca sarcina a fost destul de dificila pana la final, munca de orice natura a devenit imposibila.
Decembrie 2012 a fost chiar mai spectaculos decat decembrie 2011. Sotul meu si-a schimbat serviciul, ne-am schimbat masina si s-a nascut Erica. Ce de cadouri de Craciun!
2012 a fost anul vietii mele! Intr-un singur an, eu si sotul meu ne-am schimbat locuinta, serviciul, masina si am devenit o familie de 3. A fost intens, pe alocuri dureros, dar a fost frumos.
O singura decizie a schimbat totul!
Doamne, Gia, ce poveste de viata! Ma bucur ca ne-ai impartasit-o!