Ce mama nu se enerveaza?

Am inceput saptamana tare prost. Dupa  minivacanta de 1 Decembrie, ma loveste panica luni dimineata in timp ce ma gandeam ce am de facut pana la finalul saptamanii.  Imi spun ca pot  sa fac fata si dau sa o trezesc pe Erica ca sa mergem la gradi. Erica nimic. Mai incerc inca o data. Doar un sunet gutural nervos in timp ce se intorcea pe partea cealalta. Ce sa-i fac, e tare draguta cand doarme, asa ca ma ia mila si imi propun sa fiu calma si sa incerc ceva mai tarziu. 10 minute mai tarziu, pe la vreo 9 fara 15 minute, mai fac o incercare. Nici o sansa. Ma duc spasita in sufragerie, ma asez lent pe canapea si incep sa imi fac calcule in minte legat de programul din ziua respectiva. Nu aveam decat vreo alte 2 drumuri lungi de facut prin Bucuresti si dupa sa ma intorc la treaba.

Aleg sa fiu zen si sa fac o fapta buna. Hotarasc ca o voi lasa sa doarma pana la cat vrea ea, apoi va manca acasa micul dejun, astfel incat acomodarea de dupa  vacanta de o saptamana in care a stat lipita de noi sa ii fie cat mai lejera. Pana cand s-a trezit, eu m-am apucat deja de lucru.

Pe la 9:30 isi face aparitia in sufragerie, cu moaca aia adorabila de dupa somn. Protesteaza putin la gandul ca trebuie sa se miste cu ceva mai mult talent ca sa plecam in sfarsit si cu chiu cu vai ajungem pe la 10 si ceva la gradi. Cand sa zic ca gata, pot sa imi continui treburile, se pune a mea copila pe un plans de nu va zic, caci na, ea nu vrea la gradinita, ea vrea cu mami. 

Uite asa s-a dus tot zenul meu si primul set de nervi m-a invadat. Mai trecusem prin faza asta prin vara cand a stat cu zilele acasa, apoi la bunici cand am cedat eu, asa ca nu eram dispusa la nici o concesie, ci i-am spus clar si raspicat: “Imi pare rau, nu se poate. Ramai la gradinita!” Dupa inca cateva minute de negocieri, explicatii si pana la amenintari ca nu o mai iau in concediu daca dupa fiecare plecare am program de plansete, a zis ca ramane, ca doar ei ii place la gradinita. 🙂

Si daca ai inceput sa te enervezi…clar vei continua 🙂

Plec. Pana la pranz, m-am enervat pe toata lumea. Pe copil, pe sot, pe parinti, pe trafic, pe ce vreti voi. Cu fiecare ora ce trecea, ma simteam un butoi gata sa explodeze. Ajunsa in sfarsit inapoi si gata sa atac restul de pe lista de lucruri de facut, dau sa ridic cafeaua si parca o mana invizibila ma loveste si fac o miscare incredibil de rapida si greu de descris, de jumatate de cana de cafea sare efectiv si se imprastie….pe mine, pe documente, pe jos, peste tot. Stropi pe laptop, siroaie pe bratul canapelei, o balta mica pe jos, pe materiale, prin cutii, maneca rochiei toata numai cafea…

V-ati fi asteptat sa sar agitata si sa urlu putin, ca sa ma descarc oleaca. Pana si eu m-as fi asteptat sa fac asta. Stiti voi, momentele alea de vorbesti singur si spui de mama focului ce ai pe suflet, ca sa te linistesti odata… in timp ce injuri bineinteles stafiile din casa care fac misto de tine…

Asa as fi facut…nu cu mult timp in urma! Dar reactia mea de dupa m-a uimit pana si pe mine, mi-a aratat ca am evoluat mult, ca-s mai inteleapta, ca nu mai iau totul in tragic si ca in sfarsit inteleg semnele atunci cand mi se arata. 

Cum sa schimbi nervii in stare de caaaaaaalm…

In loc sa ma revolt, m-am linistit dintr-o data.  In loc sa injur, n-am spus nimic. Ok, am racnit putin in mintea mea, dar pret de 2 secunde. Am evaluat rapid pagubele si am inceput sa curat ce era mai important, laptopul. 10 minute mi-a luat sa curat tot, 10 minute petrecute in liniste deplina. Stiam de ce s-a intamplat, desi aparent nu am facut decat sa ridic cana de pe masa. Aceeasi miscare pe care o fac de sute de ori pe zi, intr-o fractiune de secunda a cauzat un mic dezastru. A fost ca si cum m-ar fi zguduit cineva doar ca sa ma puna pe drumul bun. 

Primul lucru pe care l-am facut inainte sa ma apuc din nou de treaba a fost sa stau 3 minute si sa meditez. Stiam ca imi trebuie un reset. Sunt la inceput cu meditatia, pentru ca de fiecare data cand o incercam, nu reusesc sa imi linistesc mintea. E atat de mult zgomot in ea, incat nu pot sa o pun pe modul mut.  De curand mi-a spus Diana Cosmin la una dintre intalnirile organizate de ea ca foloseste aplicatia de meditatie ghidata HEADSPACE si de cand o folosesc si eu, am reusit sa reduc haosul din mintea mea atunci cand meditez. V-o recomand.

Caaaalm in 3 pasi….

  1. Pune stop! Evalueaza ce se intampla si de ce.
  2. Nervii tai sunt doar ai tai. Controleaza-i!
  3. 3 minute de liniste si meditatie = Start Fresh!

Toata intamplarea de ieri mi-a adus aminte ca e mai putin important ce iti ofera ziua, ci ce faci tu cu ce iti ofera. Cum reactionezi tu, cat de multa importanta ii dai, daca te pierzi sau dimpotriva, te aduni si reactionezi pozitiv, cat te mult lasi lucrurile sa te afecteze, cat de repede te ridici, daca renunti sau lupti, toate astea sunt decizii pe care tu trebuie sa le iei. Probleme mai mari sau mai mici avem cu totii, diferenta o face insa daca le privesti ca pe niste obstacole sau ca pe niste oportunitati… de a evolua, de a reseta, de a intelege, de a creste. 

Sa fim senine zic,

Gia 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.