Am nascut prin cezariana si nu, nici nu imi pare rau si nici nu ma simt vinovata. La finalul unei sarcini dificile care m-a epuizat fizic si psihic, nu mai aveam puterea sa incerc nasterea naturala. Stiu ca natural e mai bine, dar de data asta natural nu mai era o optiune pentru mine. Inainte sa nasc eu, am avut 3 prietene care si-au dorit mult sa nasca natural. Nici una nu a reusit. Nu pentru ca nu au vrut doctorii, dar pentru ca fiecare a intampinat complicatii chiar pe final: placenta imbatranita, lichid insuficient, ba chiar intrat in travaliu, incercat nastere naturala, copil pozitionat aiurea, blocat cumva si imposibil de scos, apoi cezariana de urgenta. Dupa cat stres traisem in cele 9 luni, pur si simplu nu mai suportam ideea de a mai trece si prin stresul nasterii naturale. Vroiam sa se termine repede si in siguranta.

Nu e cum te pregatesti, ci cum te nimereste

Cezariana era programata pe 20 decembrie. Erica s-a nascut pe 17 decembrie. A rezistat si ea cat a putut, dar cum a facut 38 de saptamani, cum s-a grabit sa vina. Dadea tarcoale “iesirii” de ceva timp, eram monitorizata des si imi limitasem foarte mult activitatile tocmai ca sa o tin cat mai mult.

Desi am avut contractii de prin luna a 5-a, nu m-am gandit niciodata ca ar veni inainte de termen.  Nu am pregatit nimic dinainte pentru ca pur si simplu nu am simtit ca e cazul.

Luni, pe 17 decembrie, nu aveam dureri, dar ma simteam ciudat. Greu de explicat, dar parca niste furnicaturi in zona intima, parca simteam ceva mai dubios la urinare, dar totusi nu atat de spectaculos cat sa ma faca sa ma ingrijorez. Pentru prima data, mi-am pregatit bagajul meu si tot ce am fi avut nevoie la spital, atat eu cat si bebe. Nu ma gandeam ca o sa nasc, pur si simplu ma simteam destul de bine cat sa vreau sa le pregatesc.  Promisesem doctorului ca ne auzim la telefon si in functie de ce ii spun, stabileam daca ma mai vedea pe 17 sau direct pe 20 la cezariana. L-am sunat si i-am povestit. M-a chemat la spital, m-a verificat si mi-a dat verdictul: colul e sters, ce simteam eu ciudat era de fapt dopul acela care nu a picat dintr-o data, s-a topit cumva de-a lungul zilei si imi dadea mie stari ciudate. Contractii aveam destul de frecvente, dar suportabile. Doctorul mi-a spus ca in curand se va rupe apa, nu stim cand, poate sa dureze 1 ora sau poate 24, posibil chiar in noaptea aia. Toate astea se intamplau pe la ora 18. Mi-a zis ca face ce vreau eu: pot sa plec acasa si sa revin cand se rupe apa si intram atunci in operatie, sau putem sa facem cezariana in seara aceea. Am decis sa raman si sa o facem. Erica arata bine si parea pregatita. 🙂 Mi-am ascultat instinctul, asa ca nici nu conteaza daca a fost o decizie buna din punctul altora de vedere, a fost o decizie buna pentru mine.

La 18:30 a ajuns sotul meu la spital ca sa ma ia acasa si eu l-am anuntat ca nu mai plec pentru ca avem intalnire cu Erica. 🙂 La 20:30 trebuia sa intru in operatie, iar in tot acest timp el a fugit acasa ca sa ia kitul pentru celulele stem si ce mai aveam nevoie, parintii mei au fost anuntati si doreau sa ajunga inainte de operatie, prietena mea la fel. Mi-am petrecut urmatoarea ora si jumatate singura, pregatita de asistente, semnand tot felul de documente si neputand bloca emotiile care usor ma cuprindeau. Era prima operatie din viata mea. Va recomand sa nu ramaneti singure inainte de cezariana, pentru ca aveti nevoie de suport.

La ora 20 m-au coborat in pre-operator si tot singura eram. Toti trebuiau sa ajunga in Grivita, la ora de trafic infernal, in decembrie, din partea cealalta a orasului. Parintii si sotul meu au ajuns cu 5 minute inainte de operatie si eu am auzit-o pe mama in hol spunandu-i asistentei care o anuntase ca nu mai poate intra la mine pentru ca urmeaza sa intru in operatie: “Doamna, este copilul meu si eu trebuie sa o vad macar 10 secunde inainte de a intra in operatie. Are nevoie sa ne vada.” Chiar si atunci cand “copilul” are 30 de ani si urmeaza sa nasca, o mama stie cand e nevoie de ea. Bineinteles ca nu te pui cu mama cand e pornita sa faca un lucru 🙂 , asa ca ei si sotului meu le-a fost permis accesul in pre-operator pentru un minut, doar cat sa ma imbratiseze fiecare si sa imi spuna ca va fi bine.

Cum se simte cezariana…pe bune

Ceea ce va voi relata acum este experienta mea din timpul si de dupa operatie, iar motivul pentru care am decis sa o fac este pentru ca mi-as fi dorit ca si mie sa imi spuna cineva.   As fi fost cu siguranta mai pregatita, pentru ca as fi avut timp sa ma pregatesc. Am povestit experienta mea si altor gravide si am observat ca ele au fost mai putin speriate si s-au recuperat mai repede. Cand intelegi cu adevarat ce te asteapta, organismul se pregateste, atat fizic cat si psihic.  Nu spun ca experienta mea e valabila in toate cazurile, dar va rog pe voi cele care ati trecut printr-o cezariana sa povestiti pe scurt din experienta voastra in zona de comentarii, tocmai pentru a le impartasi si altora realitati diferite.

Inainte de operatie ti se face anestezia epidurala. Esti asezata in pozitie sezut si  rugata sa te apleci spre fata, astfel incat coloana vertebrala sa fie cat mai evidenta, apoi ti se introduce un cateter prin care sa poata sa iti faca anestezia si mai tarziu sa iti dea calmante pentru durere. Aplecatul in fata si mentinerea pozitiei este in sine o provocare, pentru ca in fata ai un balon mare cu un copil de peste 3 kg care nu este prea fericit cand te lasi tu asa peste el si il presezi. Erica nu a fost prea incantata asa ca a inceput sa dea si ea din ce putea ca sa imi semnaleze ca pozitia aceea nu o multumeste deloc.

Combinatia  prima operatie + introducerea unui ac in coloana + copilul care lovea + stresul de a sta nemiscata  + faptul ca eram dezbracata pe un pat intr-o sala de operatii au contribuit la crearea unei stari de panica, care s-a lasat cu un tremurat din tot corpul pe parcursul intregii operatii. Si cand va spun tremurat, ma refer la spasme serioase, astfel ca anestezista a trebuit sa ma tina de umeri pentru ca partea corpului pe care o simteam refuza sa “stea” pe masa de operatii. Desi incercam din rasputeri sa ma calmez, desi imi repetam sa nu voi simti nimic, ca totul va fi bine, ca nu are de ce sa imi fie teama, nu am putut sub nici o forma sa imi diminuez tremurul.

Nu am simtit taietura, dar am simtit ca cineva imi umbla prin interior. Nu simteam durere, dar simteam disconfort. Am simtit puternic cand au apasat cumva in capul pieptului pentru a impinge copilul (banuiesc), iar senzatia a depasit cu mult zona disconfortului.  La 20:30 am intrat in operatie, la 20:45 s-a nascut Erica, pe care mi-au aratat-o pentru cateva secunde, cat sa ii dau un pupic si sa incep sa plang. 🙂  Apoi am simtit ca si cum ma arde ceva in interior, ca si cum ar aspira ceva de acolo,  si acea senzatie mi s-a parut poate cea mai grea din toata operatia. M-a deranjat atat de tare incat am intrebat anestezista ce imi fac acolo, pentru ca ma doare. Dupa asta, am auzit anestezista spunandu-le doctorilor sa incerce sa termine mai repede. La scurt timp dupa, mi-am pierdut cunostinta, probabil ajutata de o doza suplimentara de anestezie. M-am trezit la terapie intensiva si nu imi aduc aminte nimic de incheierea operatiei sau de drumul pana la terapie. M-au vizitat mama si sotul pentru cateva minute si mi-au adus-o pe Erica la alaptat. N-am dormit toata noaptea, pentru ca nu reuseam sa adorm nicicum. Eu nu simteam nici un fel de durere, ba chiar un soi de liniste interioara si chiar ma gandeam ca daca e asa, e perfect. 🙂 Asta pana a doua zi, cand m-au ridicat de pe pat ca sa ma duca in salon si efectul anesteziei se terminase.  Mi s-au inmuiat picioarele de durere. :)) Vei sangera mult, vei avea gaze care iti vor presa pe organe si pe operatie, rasul, stranutatul si tusitul nu sunt indicate 🙂 iar dormitul pe o parte ti se va parea un target greu de atins. 

Ti se ofera calmante, dar iti scad doza pe zi ce trece. Trebuie sa te ridici si sa mergi, ceea ce este horror. Ce-i drept, fiecare corp reactioneaza diferit la durere si sunt mamici care se recupereaza poate mai repede. Eu n-am fost printre ele, si din cate am inteles, faptul ca era prima mea operatie a contat in felul in care organismul a reactionat. Desi se vedea ca personalul era atent si faceau ce puteau ca sa ne ajute, de la toaleta zilnica si pana la alaptarea copilului, unele lucruri nu pot fi grabite. In timp ce Erica sugea de zor, fetita colegei mele de salon refuza sanul cu atata inversunare de  parca era otravit. Urla de cum incerca sa o puna la san. Acelasi ajutor la alaptare pe care l-am avut eu l-a avut si ea, dar rezultatele erau complet diferite. Va spun asta pentru ca stiu ca multe mamici au fost acuzate ca nu isi alapteaza copilul, cand de multe ori este incredibil de greu sa o faci. Este caz vazut de mine, cu un copil nascut la 2 ore dupa al meu. Eu am facut furia laptelui in spital, ei nici nu stiu daca ii daduse laptele pana ne-am externat.

Recuperarea dupa cezariana nu este usoara, dar pot sa va spun cu certitudine ca fiecare zi aducea imbunatatiri. Mi-a luat 10 zile ca sa pot sa stau dreapta in picioare si o luna sa ma pot urca din nou la volan, in schimb operatia mea arata exceptional. 🙂 Abia daca se vede semnul.

Cam asa a aratat experienta mea cu cezariana, si desi fiecare are povestea ei, nu am auzit pana acum vreo mamica care sa spuna ca a fost ca o plimbare in parc. Este o operatie, cu tot ce presupune o operatie. Cercetati bine toate variantele, hotarati ce vi se potriveste, vorbiti cu doctorii vostri despre avantaje si dezavantaje si luati o decizie in cunostinta de cauza. Ideal ar fi natural, pentru infinitele beneficii asupra copilului si pentru faptul ca recuperarea este rapida, nu ca la mine in aproape o luna de zile.   Orice decizie ati lua insa, sa stiti ca este cea corecta pentru voi, sa nu va fie teama si nici sa nu va indoiti de voi. Fiecare stie ce si cat poate duce, iar copiii sunt sanatosi, indiferent de cum au venit pe lume. Fiti pregatite pentru orice, pentru ca de multe ori nu e dupa cum vrei, ci esti nevoita sa accepti si variante pe care nu le-ai luat initial in considerare, totul pentru binele copilului.

Astept opiniile si experientele voastre in zona de comentarii si  sfaturi pentru cele ce urmeaza sa nasca. Poate le ajutam astfel sa aiba o nastere mai usoara si o recuperare mai rapida.

Photo: pexels.com (free use)

11 COMMENTS

  1. Buna! Multumesc pt impartasirea experentei. Dupa cezariana, ai putut acasa sa ai grija singura de bebe? Sa o alaptezi, schimbi, sa ii faci baita, sa te ingrijesti pe tine? Sau in cazul in care ai avut ajutor, crezi ca te-ai fi putut descurca si singura? Intreb pt ca eu o sa fiu in aceasta situatie dupa ce nasc.

    • Buna Lavinia! Recuperarea mea dupa cezariana nu a fost cea mai usoara, insa, poti sa te speli singura, poti sa alaptezi si sa ii faci baita. Ai nevoie de ajutor in prima saptamana dupa ce ajungi acasa. Ar fi mult mai usor daca te-ar putea ajuta cineva sa il ridice din patut si sa ti-l dea ca sa il alaptezi, de exemplu. La baita, sotul meu o tinea si eu o spalam. Doctorul spune sa te menajezi pe cat poti la ridicat copilul, insa, nu ma intreba cum si de unde, gasesti in tine puterea de a avea grija de copil, cu dureri sau nu. Pur si simplu mintea se concentreaza mai mult pe copil decat pe durere.

  2. Buna! Si eu am o experiență asemănătoare… Mi-am dorit enorm de mult sa nasc natural dar nu sa putut, povestea mea este următoarea…. Ajunsă la termen cu sarcina (40 sapt) bebe nu dădea niciun semn, am decis sa mai asteptam o săptămână, făcusem 41 de saptamani,daca nu aveam dureri si nimic doctora mia spus sa astept pana la 41 de săpt…Ma decidem ca dupa ce am împlinit 41 de saptamani următoarea zi ma duc la spital…la 41 s si 1zi m-au luat contractiile la 03:00 tari din 5 in 5 minute ,am chemat salvarea m-am dus la spital mi-au facut internarea pe la 09:00 a intrat de gardă doctorat mea ma consultat mia dat niste supozitoare pt dilatare…Ma controla si imi făcea ecograf din 20 in 20 de min dupa care mi-a rupt apa ea ,când mia facut ultimul ecograf ma anunțat că trebuie să intru în cezariana ca aveam contractiile prea mari nu aveam dilatatie decat 4 iar bebe avea probleme cu respiratia si trebuia sa-l scoata neapărat…..mia bagat sonda si cu fffooarte mari dureri plângând si tipand ma băgat în sala de operații ma dezbrăcat ma asteptat sa ma mai lase contractiile pt ca nu puteam sa stau nemișcată , asa cu dureri tremurand toata mi-a adus niste foi in care a trebuit sa scriu si sa semnez ca sunt de acord sa imi faca cezariana…dupa care mia facut anestezia…m-am liniștit deodată nu mai aveam dureri, în timpul acțiunii aveam stări de vomă, vomitam in gol ca nu aveam ce sa vomit si dădeam ochii peste cap practic imi pierdeam conștiința însă era o asistentă la capul meu si ma făcea sa imi revin, simțeam cum umbla ceva prin mine însă fără durere, era ora 13:30 cand la scos pe bebe , acțiunea în sine a durat 15 minute, l-am auzit cum plângea nici nu mi la dat in brate l-ai sters repede mi la arat de la îndepărtare si dupa lau dus de la băgat în perfuzie si la lumina artificială deoarece a avut un contact negativ cu aerul de afara…mai mult a durat sa ma coase cred ca mai bine de jumătate de oră….de la burta in jos nu simțeam nimic, m-au dus la terapie intensivă am dormit putin dupa pe la 22:00 a început dureri mari insuportabile si plangeam nu era nicio asistenta pe acolo si abia puteam sa strig sa vina cineva la mine strigăm ft încet pt ca ma ținea operatia într-un final a venit una la mine iam zis sami faca ceva ca eu mor, mia băgat ceva in brăila care pe loc ma amorțit nu mai simțeam nimic a doua zi pe la 12:00 ma mutat în salon si trebuia sa-l aduca pe bebe …aici chin mare m-au ridicat doua asistente in picioare imi tremurau picioare sangeram mult abia stăteam inconvoiata de spate ca nu puteam sa stau dreapta si abia daca am facut 3 4 pasi de lângă pat ca sa schimbe cearceaful….dupa care mi la adus pe bebe am putut să-l adaptez multumesc Lui Dumnezeu , dureri foarte mari abia mergeam până la baie imi lua o vesnicie, abia ma puneam in pat abia ma ridicam din pat stăteam mai mult in fund, si tot timpul până mia dat drumul acasa am fost singura nici vizite nici nimic plângeam în salon si de durere si de o sensibilitate care o aveam în suflet ma simțeam singura…am avut noroc ca bebe nu plângea si dormea mult…cand am ajuns acasa am avut mare noroc de soț care ma ajutat foarte mult ma rodica din pat ca pe copil ma asta sami fac baie si multe altele cam o lună mia luat ca sa pot merge bine sa pot dormi pe o parte…din pumctul mei de vedere recuperarea este foarte grea cu foarte multe dureri chiar si acum dupa 7 luni de la nastere mai am dureri câteodată si cică asa o sa fie toata viata…dar totusi depinde foarte mult de organismul fiecăruia….pentru mine a fost o experiență urâtă însă pentru copilul meu de 10 chiar si de cate ori ar fi nevoie aș mai trece prin ce am trecut. Eu ca sfat ,sfătuiesc nașterea naturală, e mai bine atât pt bebe cat si pt mămică….cezariana sa optati doar in caz de urgenta, indiferent… alegeti ce credeti ca e mai bn pt voi cat si pt bebe… Sanatate multa!!!

  3. Prostii !! Nu este la nici o femeie la fel ! Fetelor nu mai citiți despre nașteri !! Eu am ținut-o una și buna pana in ultimul moment ca nasc natural , dar se pare ca m-a cuprins o frica pe care nu am putut sa o înving . Prin urmare am născut cu cezariana . M-as bucura tare mult sa aibă toate femeile o cezariana ca a mea . In a doua zi am fost pe picioarele mele . In vreo 3 zile nu am mai simțit durere deloc !!! Când m-au operat nu am simțit nici ca mi-au umblat prin intestine , nici ca m-au tăiat … abia am simțit puțin când m-au apăsat sa scoată copilul , copil de 3,200 kg . A fost floare la ureche !! Am dormit super bine din prima pe o parte , dacă era după mine puteam sa ma apuc de sport ca nu am simțit nici un disconfort . Deci … nu va mai băgați idei in cap , diferă de la femeie la femeie și de la organism la organism . Va doresc tuturor viitoarelor mămici prin cezariana o operație și o recuperare la fel de ușoară ca a mea !!! Va puuup !

    • Buna Alexandra! Ai dreptate, fiecare femeie este diferita si simte diferit, insa nu pot sa nu observ ca toate femeile pe care le cunosc eu si au nascut prin cezariana au avut experiente asemanatoare si ca recuperarea nu a fost vreo plimbare prin parc. Este minunat ca experienta ta a fost minunata si iti multumesc ca ai impartasit-o cu noi, caci ne arata ca se poate si altfel. Tocmai de aceea trebuie povestite, ca viitoarele mame sa afle informatii de la femeile care au trecut prin asta. Pe mine m-ar fi ajutat sa mi se spuna fara menajamente la ce sa ma astept. As fi vrut sa fiu mai pregatita, fizic si psihic si cred ca as fi trecut mai usor peste acea experienta. In orice caz, as vrea sa citesc mai multe povesti cu recuperari rapide si usoare.

  4. Buna seara fetelor si eu am nascut tot prin cezariana azi am 7 saptamani si tot ma mai doare operația si imi bâcâie foarte tare si nu stiu daca i cv normal vreau sa imi spuneti si voi ati fost la fell

  5. Bună! Din păcate, operația mea de cezariana a fost, poate, cea mai grea situație prin care am trecut! Poate pt ca mi am dorit f mult sa nasc natural și nu a fost posibil, din cauze medicale, nu am fost deloc pregătită. Încă din timpul operației am avut impresia ca am simțit absolut tot. Dupa ce anestezia a trecut, când m au pus sa ma ridic și sa merg, am simțit ca efectiv îmi va cada toată burta cu toate organele, am sângerat f mult, nu îmi doream decât sa ma lase sa stau în pat, nemișcat. Când am ajuns în salon și am primit bebelina, am găsit puterea de a ignora orice durere. Zilele din maternitate nu am mai putut simți mare lucru, dar când am ajuns acasă, oboseala acumulata și a spus cuvântul. Am avut dureri îngrozitoare, abia reușeam sa ma ridic din pat, cu ajutorul soțului. Nu ma puteam îndrepta, mergeam ținându ma de perete. Mi a luat câteva zile bune sa ma întremez. Ca sa nu mai vb de niște migrene îngrozitoare, cu care am rămas după anestezie, care au trecut f greu. Din fericire, totul a trecut, chiar dacă și acum, după un an și 3 luni, am uneori stări de disconfort în zona operației, nimic nu se compara cu fericirea de a fi mama. Sănătate multa, mămici!

  6. Cezariana de urgenta la 41 de saptamani.Mi-am dorit sa nasc natural insa nu a fost sa fie.In timpul cezarienei,imi tremura partea de sus a corpului de parca eram electrocutata si asta din cauza substantei anestezice.Dupa operatie trebuie sa tii presat pe zona operata,daca razi,tusesti,stranuti,etc.(ajuta putin si mai atenueaza disconfortul).Sotul a stat mai mereu cu noi si a fost un ajutor extraordinar.Am 9+ luni de la cezariana si cateodata ma mai doare.

  7. Bună!Cezariana nu este calea mai ușoară,deși multe fete cred asta .Sfatul meu este dacă se poate bine înțeles alegeți sa nașterea naturală.
    In timpul operatiei nu am simți nimic dar ce a urmat după ce sa dus anestezia ma făcut sa intelg cât de greu este sa fii femeie si cât de puternice putem fi .După ce am ieșit din operație la câteva ore am început sa simt o durere de burtă îngrozitoare simțea ca încă am contracții.Am născut la 13:02 iar la oră 22:30 a trebuit sa merg pentru prima data(crezând ca sigur o sa pot sa merg m-am ridicat cu incredere)In molentul in care am făcut un pas am simțit ca mi se taie respirația zi mi-am perdut pentru câteva secude cunoștința si am văzut negru im față. După scosterea firelor sa întâmplat si nefericirea operația a început sa coacă si sa fie si mai dureroasă(evident din cauza unui fir care a pleznit din vina medicului ).Am mers la medic si mi sa făcut o incizie ca sa aibă cum sa iasă coptura de acolo…au urmat încă trei săptămâni de chin si durere .

  8. Buna, eu am trecut prin două cezariene, una diferită de cealaltă și anume prima a fost la 35 ani, la care prima zi după operație a fost grea și dureros. A doua cezariana la 40 ani a fost total diferita, am avut un tremur inexplicabil și de nestăpânit in timpul operației , dureri am avut vreo 3 săptămâni de am crezut că nu mai trec , dar au trecut și acum mă bucur de cei doi băieți ai mei care mă ajută să nu regret nimic și să uit toate durerile. Eu nu prin toate câte am trecut nu cred că aș putea rezista la o naștere naturală, daca ar fi sa mai nasc o data tir cezariana as alege cred că este mai sigur pt copil.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.