A fost odata epoca biberonului. Laptele de mama vezi Doamne nu era bun, industria trebuia sa prospere, asa ca laptele praf a fost ridicat in slavi si generatii intregi nici n-au simtit gustul mamei. S-a incheiat si o noua epoca a inceput: alaptarea cu orice pret, pret platit de mama, eventual cat o vrea copilul, chiar daca e suficient de mare sa mearga la scoala. Ca de, asa se simte el bine si iubit. Exagerez oleaca desigur, desi mi-au ajuns pe la urechi  povesti nu departe de exagerarea mea. Dar zau daca ma apuc sa le spun eu cat sa isi alapteze ele copiii..pentru ca na, nu-s nici tatele mele si nici copiii mei. Alapteaza fiecare cat vrea si poate. Punct.

Citesc de cateva zile zeci  – sute de comentarii pe articole legate de tema alaptarii, de la o mama scoasa dintr-un grup de mamici pentru ca a indraznit sa sugereze posibilitatea intarcarii unei alte mame care nu mai putea rezista la programul infernal de alaptat de nspe ori pe zi si pe noapte un copil de 1 an si jumatate, pana la comentarii acide legate de cat ar trebui alaptat copilul, ca mama ar trebui sa se sacrifice pana la nebunie sa fie copilul bine, pana la sugestia de a-l trimite pe tata la plimbare ca nu e de acord cu parerea mamei si sa nu incepem tema diversificarii, unde sunt atatea pareri si aproape un razboi intre cele care au imbratisat o metoda sau alta. Doamne apara-ne si pazeste-ne de gura mamelor perfecte…pentru ca daca nu stiati, s-au adunat toate in Romania si isi dau cu parerea in social media. 

Mare prostie am facut ca m-am apucat sa citesc, pentru ca stiam ca o sa ajung la a scrie despre asta…si zau ca nu vroiam.

Cine a inventat grupurile de mamici, mare om a fost…dar nu cred ca se gandea unde se va ajunge

Acum 5 ani, cand am devenit eu mamica, nu abunda Facebook-ul de atatea grupuri de ajutor reciproc, asa ca m-am inscris si eu in vreo 2 ca sa vorbesc cu femei care treceau prin ce treceam si eu. E ceva comfortabil in a sti ca nu esti singura a carui copil sta lipit de tine ca timbrul de plic, ca e normal, ca se va desprinde, ca dupa 4 ani va dormi mai bine si ca iti vei reaminti cum era sa te pui in pat si sa legi 8 ore de somn, etc. The usual stuffNu trecu mult si cu cat grupul crescu, cu atat mai rau se facu. :)) Au intrat in joc mamele perfecte, care au citit 20 de carti inainte sa nasca si ele stiu tot despre ce sa faci si cum sa faci si sa te fereasca Dumnezeu sa faci altceva. Si am iesit eu din joc… pentru ca in loc sa fie un grup de ajutor, un loc unde sa impartasesti experiente si sa pui intrebari, un loc de dat cu parerea frumos, a devenit un loc de aruncat cu pietre in cine nu-i ca mine e impotriva mea. Nu e despre ce impartasim cu toate, e despre cine face mai bine, cine e mai minunata si ce extraordiar si special este copilul meu.

Eu o sa va scriu si povestea alaptarii Ericai intr-un articol viitor, tocmai ca sa intelegem ca fiecare traieste o experienta diferita, ca mama, copilul, tatal, doctorii sunt diferiti si ca nu putem impune nimanui o varianta sau alta. Intr-un final, responsabilitatea si decizia legata de cat poate duce alaptarea si in ce conditii este a mamei si nu-i treaba lui Tantica, Maricica sau Sofica sa isi impuna ea parerea si sa arunce cu pietre in cineva. 

Eu atat am de zis: Mamelor din Romania toata, sunteti minunate ca va implicati atat in cresterea copiilor, dar ramaneti la implicarea in cresterea copiilor vostri si impartasiti cu bun simt experienta voastra, in timp ce intelegeti sau nu metodele si parerile altora. Respectul este o chestie de care uitam prea repede, prea des.

#haicaputem

Leave a Reply