Vreți o țară ca afară? Ori începem să o construim acum ori o pierdem definitiv 

 M-am întors acasă după 2 săptămâni de drumuri prin Europa. M-am întors acasă cu un gust amar și cu dorința de a apuca în viața asta să trăiesc și eu într-o țară ca afară, fără să îmi fac bagajele și să plec.  M-am întors acasă ca să mă frapeze nesimțirea de aici și să îmi doresc respectul de acolo. M-am întors acasă ca să mă enervez că alții pot și că noi găsim întotdeauna scuze pentru tot ce nu am fost în stare să facem: străzi, spitale, școli, sau pentru tot ce nu am fost în stare să fim: buni, corecți, educați, responsabili, demni, umani.  

 M-am întors acasă și am o întrebare să vă pun: Voi vreți o țară ca afară?   

 Aleșii noștri sunt oglinda noastră 

  Trăim vremuri tulburi în țara asta. Toți cei care au guvernat (dar absolut toți) de la instaurarea democrației încoace, au făcut exact ce și-au dorit cu ea, au măcelărit-o, distrus-o, furat-o, și-au bătut de joc de copiii ei, de bătrânii ei și de  “prostii” care au muncit pe rupte ca să aibe de unde alții să se înfrupte. Pe principiul “divide  et impera” (dezbină și cucerește / divide and rule), ne-au împărțit în grupuri mai mari sau mai mici, ne-au servit minciuni pe tavă și au profitat de neștiința multora.   

 “Divide et impera” nu a fost însă niciodată atât de evident. Țara s-a împărțit între noi și ei. Bula noastră și bula lor. Copii vs. părinți. Trecut vs viitor.  “Razboiul” ăsta nu e doar cu ei, este între noi toți.  

 Când trăiești în comunism atât cât a trăit România, fără dreptul de a alege vreodată ceva, probabilitatea să nu știi ce să alegi e chiar foarte mare. Până la urmă, chiar și de înțeles. Acum 28 de ani.  Când alții au făcut alegerile pentru tine și te-ai obișnuit să trăiești așa, vei tinde aproape instinctiv către ceea ce ai fost obișnuit.  Dar gata! Democrația se exersează, se înțelege și se dezvoltă în timp. Ca să știi să alegi pentru țara ta și pentru tine, trebuie să înțelegi ce alegi.  Iar asta înseamnă educație, ceva ce România a uitat să promoveze, iar românilor să le pese.  

 Dacă ne uităm azi către guvern, parlamentari și senatori, nu o să vedem decât oglinda României. Că ne place sau nu, cam așa arată România. Mulți șmecheri, hoți, nesimțiți, needucați, neprofesionalisti, iresponsabili și o mână de oameni de bun simț, doritori de mai bine, muncitori, profesioniști. Aleșii noștri nu au venit pe nave spațiale. Ei sunt de aici, din popor, aleși de noi, asemeni nouă.    

 Când noi vom fi altfel și aleșii vor fi alții 

 România nu se va schimba cu ei. Asta am inteles deja cu toții. România se va schimba cu noi, de la fiecare dintre noi.  

 Când noi toți vom fi mai buni și ei vor fi mai buni.  

 Când noi toți vom avea mai mult bun simț, atunci și ei vor avea bun simț.  

 Când noi toți vom înlocui bătaia de joc cu responsabilitatea, atunci și ei vor fi mai responsabili.  

 Când noi toți vom merge la școală, atunci și ei vor fi mai educați.  

 Când noi vom citi mai mult, atunci vor fi din ce în ce mai puțini care nu înțeleg nici ceea ce citesc.  

 Când nouă ne va păsa de țara asta și de cei din jur, atunci și lor le va păsa de românii lor.  

 Când noi vom promova calitatea, când vom învăța recunoștința, când ne vom înțelege rostul, atunci și ei vor face la fel.  

 Când nu vom mai arunca gunoiul pe stradă, atunci nici ei nu vor mai fi imputiti. 

 Când noi toți vom înțelege ce înseamnă civilizația, atunci nici ei nu or să se mai comporte ca în junglă.  

 Când noi toți vom munci și nu vom mai sta cu mâna întinsă, atunci și ei vor munci pentru noi.

 Când vor fi mai puțini șmecheri și hoți în țara asta, șmecheria și hoția va scădea și de acolo. 

 Când noi vom învăța respectul, abia atunci putem cere  să fim respectați.  

 Când noi nu vom mai prețui alcoolul și nu ne vom mai bătea copiii, atunci și acolo vom întâlni oameni demni.  

 Când vor fi mai mulți ca noi, vor fi mai puțini ca ei.  

 Mentalitatea noastră cea de toate zilele 

 Ceea ce îngroapă România în fiecare zi sunt românii, iar cel mai periculos lucru pentru noi este fix mentalitatea noastră de șmecheri, atotștiutori și atotputernici. Ne mândrim cu prostia și hoția, dar ne supărăm dacă suntem făcuți proști sau furați.  Am uitat să fim curajoși și buni, am uitat să stăm drepți și să ne apărăm. Am rămas doar cu mândria de român, de parcă ea ar mai însemna azi ceva.  

 România de azi este România pe care o merităm. Pentru că nu ne-a păsat, pentru că nu am învățat, pentru că nu știm ce înseamnă responsabilitatea, fie că mături strada sau salvezi vieti in spitale, pentru că nu am înțeles democrația, pentru că ne-am crezut mai importanți decât suntem de fapt.

 Vreți o țară ca afară? 

 România de mâine poate arăta altfel, dar ea trebuie construită acum…de fiecare dintre noi, cu fiecare gest, cu fiecare gând, cu fiecare faptă bună și treabă bine făcută, cu bun simț, cu fiecare zâmbet, cu fiecare “bună ziua” și “mulțumesc”. O vom face acum sau o vom pierde definitiv, iar cel puțin eu nu îmi doresc ca al meu copil să crească în aceeași Românie. Si de aleșii de acum vom scăpa curând, dar cei ce vin din urmă nu îmi provoacă nicicum liniște. Pentru că ei sunt încă mai mulți ca noi.  

Deci ce zici, tu mai speri la o țară ca afară?