Azi imi e dor de copilarie. Asta mi se intampla foarte rar, aproape niciodata.

Poate ceva din tristetea fiicei mele in dimineata asta cand a inteles ca e ultima zi in care prietena ei Sofi mai vine la gradinita m-a intristat si pe mine. Poate lacrimile ei siroind pe obraji inca ma fac sa simt si acum un gol in stomac. Poate intrebarea ei rostita dintr-o gurita trista: “Mami, eu cand merg la scoala?”, nu pentru ca si-ar dori sa inceapa scoala la 5 ani, ci pentru ca cele mai bune prietene ale ei o incep si ea ramane inca un an la gradinita. Imi venea sa ii spun: “Stai copile, stai. Bucura-te de joaca, caci nu mai prinzi moment ca asta. Ti se va lua bucuria, inocenta, timpul.”

dor de copilarie the urban diva blog

Nu stiu de ce tocmai azi imi e dor cumplit de copilarie….

Imi e dor de vacantele lungi de vara in care puteam face orice aveam chef. Imi e dor de zilele fara griji, fara program, fara sa fie nevoie sa fac ceva.  Maturitatea a venit cu responsabilitati, cu grija pentru maine sau pentru la anul, cu facturi de platit, cu liste de “to do” care nu se mai termina vreodata (pentru ca da, pun intotdeauna prea multe pe ele), cu mancare de facut si nu doar de mancat, cu planuri de bifat, cu nici o zi fara o grija. Aproape ca ma simt inselata :). Nici nu mai stiu sa ma relaxez, nici somnul nu mai e somn, caci imi zumzaie in minte listele si treburile si responsabilitatile. Si cumva, orice as face, tot scartai undeva, tot nu imi iese cum ar trebui, tot trebuie sa fac mai mult, mai repede, mai bine. 

Postul asta nu e nici macar un articol, nu va impartasesc nimic sofisticat sau nou, nu va dau nici o informatie pretioasa si nici macar nu ma supar daca nu il cititi. 🙂 Postul asta e o fila de jurnal. Simteam nevoia sa scriu ce simt si sa il trimit in neant. Poate ca o descatusare, poate ca o vindecare. Azi simt o tristete ciudata, fara a fi insa un om trist si fara a duce neaparat cele mai grele poveri. E atat de ciudat sentimentul, incat am vrut sa consemnez undeva ziua in care mi-a fost un dor cumplit de copilarie. 

PS1. Trece cu alcool? :)))))

PS2.  Voua va e dor asa de copilarie sau ma paste vreo depresie? Sau o fi astenie de vara, ca tot am auzit la radio?

PS3. Hai ca mi-am sters lacrima din coltul ochiului si ma apuc sa bifez de pe lista aia. 🙂 Back to work girl! 


Foto: surprinsa ganditoare de Sebi

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.