Mama este intruchiparea femeii muncitoare până la epuizare. Toată copilăria mea am văzut-o muncind la serviciu până seara, ca apoi să vină repede să pună masa, să o strângă și să facă lecțiile cu mine până noaptea târziu.    

 În weekend avea politica: “nici o săptămână fără curățenie”.  Așa că, aproape cu sfințenie, sâmbăta era ziua de “aprovizionare”, curățenie în toată casa cu sarcini clar împărțite (eu mă ocupam de praf, tata de aspirator și ea de bucătărie și de băi, adica cele mai grele) și mâncare pentru jumătate de săptămână.  Ore în șir petrecea în bucătărie gătind nșpe feluri de mâncare.  După curățenie, gătit și cumpărături, seara își întindea masa de călcat și petrecea iarăși ore în șir cu un ochi la televizor și unul la fierul de călcat.  

 Când mă anunța că începem curățenia generală, simțeam depresia cum îmi dă târcoale. O lună dura toată treaba. De două ori pe an. Adică 2 luni din 12 ne petreceam la șmotru prin casă, lustruind fiecare colțisor, bibelou (spălat cu periuța), apretat mileuri, spălat toate farfuriile, șters toate sertarele, curat în toate dulapurile și curățat frunză cu frunză plantele din casă. Pentru că da, și pe alea se așterne praful.  Drept și prin urmare, la mine in casă  nu vezi o plantă. Unele lucruri nu se uită niciodată. 🙂

 Cred că eram prin liceu când am început să îi strâng mileurile și bibelourile, pe motiv că nu mai sunt la modă, dar mai ales pentru că mă enervau la culme când trebuia să șterg praful. Apoi am început să lucrez cu finețe:   

 “Mama, dar de ce mai calci lenjeria? Este mototolită la o oră după ce te-ai culcat.” 

 “Mama, dar ce contează că nu stau ciucurii drepți la covor și sunt cinci scame?!” 

 “Mama, hai să nu facem decât o curățenie generală pe an, că oricum facem curat în fiecare săptămână.” 

 “Mama, hai să ștergem doar praful la săptămână și facem o curățenie mai zdravănă la două. 

 “Eu zic să mai dai din plante, căci ocupă prea mult spațiu.” 

 “Mama, știi că nu-ți ridică nimeni statuie dacă muncești non-stop.” 

 Unele mi-au ieșit, altele nu, dar am hotărât încă de pe atunci că eu așa nu o să fac.

Că viața asta înseamnă mai mult decât muncă și că nu mi s-a dat la naștere o fișă a postului în care să fie menționate spălatul, curățenia, gătitul și călcatul ca atribuțiile mele principale.   

 Bineînțeles că nu scap de ele, dar nici nu dorm noaptea dacă sunt coșurile pline de rufe (adică mai tot timpul, deși spăl de minim 3 ori pe săptămână), nici nu mă simt vinovată dacă e praf pe mobilă (pentru că oricum se așează la nici o oră de când a fost  șters) și nici nu îmi fac mustrări de conștiință dacă nu am avut chef să gătesc și am comandat ceva.  Pur și simplu, nu vreau ca la finalul vieții să mă uit în urmă și să îmi aduc aminte că îmi petreceam weekendurile muncind, în loc să mă bucur de puținul timp liber pe care îl am la dispoziție.    

 Așa că…  

 Femeie, stai liniștită, nu îți ridică nimeni statuie pentru că ți-ai pierdut tu ore în șir având grijă să fie casa lună și mâncarea caldă pe masă.

Vor considera că e ceva normal. 🙂

 Femeie, stai liniștită, nu te vor aprecia mai mult pentru că nu ai vrut să ceri ajutor ca să îi menajezi pe ei. Însă, vor aprecia poate mai mult timpul petrecut împreună cu tine, decât cel pe care ți-l petreci tu rezolvându-le singură pe toate.  

 Femeie, pune mopul jos și ia-ți timp și pentru tine. Pune-ți un film, ieși la o cafea și uită de îndatoriri. Casa nu va cădea, copiii tot vor crește și bărbatul te va înțelege.  

 Femeie, stai liniștită, nu te vor iubi mai puțin pentru ca nu ești perfectă, așa ca nu mai incerca atat de mult să fii. 

Femeie, nu munci pană la epuizare. Nu iți va plange nimeni de milă, ci va fi tot vina ta, că nu ți-ai dozat bine eforturile. 🙂

Femeie, nu te concentra doar pe ce ai de făcut pentru alții, adu-ți aminte și ce ai de făcut pentru tine. Trece viața repede și in loc să acumulezi experiențe și amintiri, strângi ore de muncă și frustrări. 

Apoi, măi femeie, dai exemplu prost copiilor: fata o să creadă că asta o așteaptă și pe ea, iar băiatul că el n-are nici o indatorire. 🙂

Mai stai femeie liniștită, toarnă-ți un vin și relaxează-te, căci intr-un final, nu iți ridică nimeni niciodată vreo statuie!  

PS. Dedicat tuturor mamelor, mai mari, mai mici sau viitoare. 🙂


Daca iti place timpul petrecut pe blogul meu…

Sa stii ca eu ma bucur ca un copil la ciocolata cand primesc un semn de apreciere de la tine: like, share sau comentariu. 🙂 Asa stiu si eu ca ti-a placut, iar tu intr-o secunda ,m-ai facut pe mine un pic mai fericita. Iti multumesc!  

Follow my blog with Bloglovin

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.