Cat am fost adolescenta, ma feream de ai mei sa nu ma vada ca ma pup cu vreun baiat. Ce sa zic, fata rusinoasa. Apoi hai ca am venit si cu baiatul acasa si mi-a luat o zi si toate strategiile din lume ca sa imi fac curaj sa ii intreb daca poate sa ramana in vreo seara la noi. Stiu, stiu, curaj adevarat! Mi-a iesit… probabil si pentru ca aveam 20 de ani si s-au gandit si ei la sanatatea mea. :))))
Pe urmatorul pe care l-am primit noaptea acasa la noi l-am luat de sot. Am mai stat vreo 4 ani cu parintii si dupa ne-am facut cuibusorul nostru de nebunii, 86 de metri patrati de iubire. Asteptam cu nerabdare linistea, dezmatul, timpul infinit in doi, fara intrebari si explicatii date nimanui, sa plecam in miezul noptii si sa ne intoarcem cand vrem noi, sa stam cu prietenii pana la 2, sa lasam vasele in chiuveta pana dimineata si pantofii imprastiati la usa. Dezmat curat, va zic!
Dar surpriza…am aflat ca sunt gravida la fix o saptamana de cand pusesem capul in patul nostru cel nou. :)) Bucurie, mare bucurie, doar ca o saptamana mai tarziu ma internam de urgenta la spital cu disgravidie severa, asa ca partea cu plecatul, dezmatul si nebuniile s-a pus on hold, caci aveam energie doar cat sa ma tarai de pe canapea in pat si sa ma duc la spital pentru perfuzia zilnica. Despre asta v-am povestit insa pe larg AICI si AICI.
9 luni de sarcina nu tocmai ca o plimbare in parc si venirea unui bebelus tipator si pus pe party all night au dat uitarii planurile de dezmat la ce ora vrem si unde vrem. Era la ce ora vrea copilul si unde vrea copilul. Punct. Pentru ca tipa, nu pentru ca voiam noi. Punct din nou.
Trecuram si de noptile albe in Bucuresti, de dinti, muci, enterocolite si toata gama de raceli ce trebuia bifata, care iti omoara cheful de orice si in sfarsit am ajuns la fantastica varsta de 5 ani cand e chiar o poezie traiul cu copilul. Aleluia!
Dupa 5 ani in care am vorbit cu ea de toate, am invatat-o milioane de lucruri, ne uitam cu mandrie la micuta a carei minte merge brici, care ne asalteaza cu de ce-uri si ne uimeste cu ale sale conexiuni, ajungem la momentul X cand Eri se hotaraste ca ne interzice pupatul…pe gura, evident. In rest, are voie sotul sa ma pupe pe frunte, pe obraz, in cot si chiar pe talpa daca doreste, dar cum se apropie de botic, cum sare copilul.
-Ah nuuu! Nu pot sa cred! Dar serios?! spunea ea cu glas de mamica care te-a prins in flagrant.
-Dar iubito, de ce nu? Mami si tati se iubesc si asa fac oamenii casatoriti care se iubesc. Se pupa.
-Nuuu, nu o pupa! striga la taica-su in timp ce vine razand si imi pune mana pe gura. N-ai voie!
-Dar de ce te deranjeaza acum? Eu si tata ne pupam de cand ne stim. Ar fi o problema daca nu ne-am pupa. E bine pentru 2 parinti sa se poata pupa macar cand vin si cand pleaca de acasa. Si noi te iubim si te pupam si pe tine de te albim!
-Nuu! E prea multa iubireeeee…
Ha?! Ce? Cum?! Ia-o pe asta acum!
O pupa taica-su inainte sa plece la servici si o vezi cum pleaca si ne pandeste dupa colt, exact ca o pisica. Cum se apropie de mine cum sare si spune: “Da serios?! Iar o pupi? N-ai voieeee!”
Na belea. Am scapat de ochii parintilor ca sa dau socoteala copilului. :)))
O fi geloasa? Dar zau daca as sti de ce… O fi asa o joaca? O fi de pe la gradinita?
Daca ati fost in situatii asemanatoare nu va sfiiti la a impartasi un sfat, o idee…si daca n-ati fost, tot e buna. Sharing is caring, cum ar zice unii. :))
