De curand am implinit 35 de ani si pare ca am intrat in alta lume. Lucrurile au devenit serioase dintr-o data. Nu, nu inseamna ca am eliminat distractia, dar m-a trasnit dintr-o data un soi de responsabilitate la nivel inalt….fata de mine, fata de familia mea, fata de rolul meu in societate.
In fiecare an, in jurul datei aniversarii mele, scriu un articol despre ce am invatat in anul ce a trecut. Le-am numit Wisdom Street si le puteti citi rapid si pe cele anterioare (sau puteti vedea cum am imbatranit 🙂 ):
O fac in primul rand pentru mine (ca sa fiu sigura ca am invatat ceva 🙂 ), iar daca voi ce imi cititi articolele (va super multumesc pentru asta) va regasiti in povestea mea sau poate va inspira in vreun fel, atunci bucuria ca nu a trecut un an degeaba este si mai mare.
Anul trecut a fost unul al introspectiei, al dezvoltarii personale, al intrebarilor dificile si al unei munci sustinute cu mine insami, care continua si azi. A trebuit sa imi admit limitele si sa pornesc in a le depasi. A trebuit sa imi admit fricile si sa gasesc curajul de a le infrunta. A trebuit sa lupt cu vinovatia de “a nu fi suficient de” si sa imi aduc aminte ca “sunt suficient de”.
Treaba asta pare simpla scrisa asa negru pe alb, dar in realitate e munca grea si rascolitoare, iar pasii sunt mici si dificili, caci cele mai grele intrebari sunt cele pe care ti le pui tu insati, iar raspunsurile sunt de multe ori greu de dat, daca chiar esti corect cu tine.
Frica iti e dusman…dar si prieten
Sunt convinsa ca ati auzit de multe ori spunandu-se ca fricile sunt cel mai mare dusman al nostru, ca ne blocheaza de la a trai cu adevarat, de la a tinti mai sus, de la a risca mai mult. Ba chiar si medicina ne spune ca ne imbolnavesc, iar eu am ajuns sa cred asta.
Frica de a iesi in fata, frica de a-ti spune parerea, frica de asumare, au pana la urma un singur izvor: frica de a fi judecati, frica de “a nu fi suficient de”… Indiferent din ce colt al lumii suntem, indiferent de banii din conturi, indiferent ca suntem femei sau barbati, indiferent de varsta, ne confruntam cu aceeasi frica iar ea are aceleasi efecte asupra tuturor.
Ce-i drept, frica ne este cel mai mare dusman, dar si prieten salvator. Pana la urma, frica este menita sa ne apere de situatiile din care am putea iesi raniti, doar ca in societatea moderna, cum nu mai trebuie sa ne luptam in fiecare zi cu animalele salbatice, frica s-a modernizat si ea, iar acum ne e frica de orice: de vreme, de oameni, de ghinion, de sef, de esec, de sot sau de sotie :), de soacra, de horoscop, de a vorbi din suflet, de a ne deschide, de a iubi, de a impartasi, de a gresi, de a fi oameni cu adevarat.
Bine, bine o sa ziceti poate, dar cum scapam de fricile astea?
De frici nu vom scapa niciodata caci ele vin in mod natural, dar le putem controla puterea si efectul asupra noastra. Putem sa le admitem, sa le intelegem, sa stabilim daca sunt chiar atat de importante si le putem infrunta. Ne putem pregati pentru situatia pe care o gasim infricosatoare si vom vedea cum frica va scadea.
Nu putem trai o viata cu frica de a fi judecati, neacceptati, poate chiar ironizati. Nu putem trai o viata fara esecuri, fara greseli si nici sa fugim de provocari, caci va veni o vreme cand nu vom mai auzi vocile celorlalti, caci cea din interior va deveni asurzitoare, iar judecata ce ti-o faci tu e intotdeauna mai dura decat a celorlalti.
“Increderea in sine” se antreneaza
Ascultam de curand un discurs TED despre abilitatea de a avea incredere in sine si mi s-a parut chiar reconfortant cumva sa inteleg ca increderea in sine se invata, se antreneaza si ca oricine poate face asta, oricand. In plus, traim cu totii in viata perioade in care ne simtim foarte increzatori in fortele proprii, dar si perioade sumbre in care nu ne simtim capabili de nimic. Cred ca asta a fost lectia mea de anul trecut… sa reinvat sa am incredere in mine, sa reinvat ca pot si ca sunt “suficient de”…
Dr. Ivan Joseph explica in discursul sau de la TED ca increderea in sine este o abilitate mai importanta decat orice talent ai avea.
Nu accepta un raspuns negativ! Persevereaza!
Poti invata orice atata timp cat iti doresti si muncesti pentru asta, poti face performanta atata timp cat tu crezi cu adevarat ca poti, poti avea succes daca continui sa perseverezi. Mai mult decat atat, antrenamentul pentru a capata si sustine increderea in sine trebuie sa inceapa devreme, in copilarie si trebui mentinut intreaga viata. Provocarea cea mai mare vine insa cand viata te loveste, cand norocul nu te ajuta, cand esecul se intampla, cand unii te judeca, cand intervine indoiala si intr-o clipa, toata increderea in sine se darama.
Cum iti recapeti increderea?
Dr. Ivan Joseph propunea in discursul sau sa ne scriem o scrisoare, una in care sa ne felicitam pentru lucrurile de care suntem mandri, pentru realizarile noastre, fie ele mai mari sau mai mici.
De exemplu, eu as putea scrie asa: Felicitari pentru 10 ani de consiliat si imbracat mii de mirese, felicitari pentru rabdarea de a lucra pentru ele in fiecare zi, felicitari pentru curajul de a incepe o noua cariera de la zero, felicitari pentru ca ai reusit sa faci si sa cresti un copil minunat, felicitari pentru ca ai stiut sa iti alegi sotul si prietenii, felicitari pentru ca reusesti sa gatesti ceva bun pentru familia ta desi esti zero talent si iti displace teribil :)))) samd.
De fiecare data cand increderea in sine se va clatina, atunci scoate scrisoarea si citeste-o! Adu-ti aminte ca esti mai mult decat o greseala, mai mult decat o zi proasta, mai mult decat un esec, mai mult decat o parere proasta.
Foto: @Sebastian Bacioiu
[…] focus pe increderea ca pot sa faca orice isi propun. Ei antreneaza mintea inainte de orice. Chiar AICI gasiti un articol in care am scris cateva idei despre cum se antreneaza increderea si veti gasi […]